patrimoniul omenirii

Protagonistul e un fel de paznic, scuzați, supraveghetor de muzeu ori agent de contact, cum spun francezii!

Slujba nu e ușor de obținut: agent de contact, asta nu-i puțin lucru. Sunt selecționați doar cei mai buni. Odată primită, eroul, viitoare legendă a chitarei electrice, are alte planuri: pe mine mă așteaptă ceva măreț, ceva gen glorie bani și femei, pentru care nu se dă examen...

Pe traseu, ne familiarizăm cu universul acestui no name character/ guitar hero: colegi, vizitatori de tot felul, exponate, adevărate opere de arta din care angajații sustrag pentru a obține cocaină, unelte de lucru, etc. Experiența dobândită la locul de muncă e universal valabilă: Dușmanul nostru de moarte era timpul. Vidul infinit care se profila la orizont la începutul fiecărei zile. Momentele atât de deprimante când erai nevoit să constați că ai lăsat în urmă de-abia un sfert din timpul de muncă zilnic, iar restul lui, inoxerabil se întindea-n față... Am descoperit rapid că pauzele, contrar opiniei generale, nu erau făcute pentru odihnă, căci nimeni nu obosea. Erau făcute pentru jalonarea timpului. Ca să-ți deschidă perspective...


Cartea are 160 de pagini, spre sfârșit, următoarea constatare: Sunt în fundul prăpastiei în muzeul ăsta dar e NEMAIPOMENIT căci întâlnesc o groază de SONAȚI ca voi ceea ce mă îmbogățește ca om.

Stai, o singură chestie, playlistul propus în carte conține numele unor trupe ori artiști precum: The Ramones, Hank Williams, The Cramps, the Smith, Can Gerard Manset, deci?!