miercuri, 16 decembrie 2009

texte alese (1)

Presupunem un om care îşi petrece viaţa, fără plictiseală, în joc de cărţi. Pe acesta l-ai face nefericit dacă, cu condiţia de a nu mai juca, i-ai da în fiecare dimineaţă banii pe care i-ar putea câştiga zilnic la joc. Se va spune: poate că el caută distracţia jocului şi nu câştigul. Puneţi-l să joace degeaba, nu se va încălzi deloc la joc şi se va plictisi. Deci, nu caută numai distracţia. O distracţie fără viaţă şi fără pasiune îl va plictisi. Trebuie să se încălzească şi să se aprindă la joc, închipuindu-şi că ar fi fericit să câştige ceea ce n-ar vrea să i se dea cu condiţia de a nu juca. Şi mai trebuie să îşi facă din joc o pasiune care să îi aţâţe dorinţa, mânia, teama şi speranţa... Dacă n-ar fi aşa, ne-am plictisi. Această plictiseală ne-ar putea duce la căutarea unui mijloc mai bun de a ieşi din starea noastră de mizerie. Desfătarea însă ne amuză şi ne face să ajungem pe nesimţite la moarte (Pascal - Scrieri alese, traducere George Iancu Ghidu, studiu introductiv Ernest Stere, note George Iancu Ghidu, Ernest Stere, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, pag. 47).

în loc de introducere

Bernaros: Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.

targetu’ e definit: unii (primii, de regulă), cât şi alţii (numiţi de multe ori, dar nu întotdeauna, şi niciodată succesiv… ceilalţi, dar asta - numai din cauza bunei coerenţe a discursului), pentru a nu aminti o a treia categorie…